Legea nr. 132/1997

M. Of. nr. 161 din 18 iulie 1997

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura excepţională prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 2. − (1) Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii. 

(2) Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege. 

(3) Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. (1). 

Art. 3. − Rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public se fac în scopul:

a) rezolvării problemelor materiale de orice natură, asigurării de mână de lucru şi de cartiruire sau cazare necesare forţelor destinate apărării, autorităţilor publice, sinistraţilor, refugiaţilor, populaţiei afectate de consecinţele războiului şi prizonierilor de război;

b) funcţionarii agenţilor economici şi instituţiilor publice;

c) funcţionării şi exploatării sistemelor de telecomunicaţii şi căilor de comunicaţii. 

Art. 4. − Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public se dispune astfel:

a) la declararea mobilizării generale sau parţiale sau a stării de război, prin decretul de declarare;

b) la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, prin decretul de instituire;

c) în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

d) în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării unor dezastre, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor. 

Art. 5. − (1) Se pot rechiziţiona:

a) mijloace de transport cu tracţiune animală, auto, feroviare, aeriene şi navale;

b) instalaţii portuare şi dane;

c) sisteme, instalaţii şi tehnică de aerodrom, de comunicaţii şi de telecomunicaţii;

d) surse de alimentare energetice;

e) tehnică de calcul;

f) tehnică şi materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcţii şi de căi ferate;

g) carburanţi-lubrifianţi, utilaje şi materiale pentru transportul şi depozitarea acestora;

h) clădiri;

i) terenuri;

j) piese de schimb şi materiale pentru întreţinere şi reparaţii;

k) utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii;

l) articole de echipament, de protecţie, de regie, de gospodărie şi de igienă personală;

m) alimente şi materiale pentru preparat, servit, distribuit şi transportat hrana;

n) animale;

o) furaje;

p) tehnică, aparatură şi materiale sanitar-veterinare. 

(2) Bunurile sunt rechiziţionate de la proprietarii sau deţinătorii lor legali. 

(3) Bunurile rechiziţionabile vor avea starea tehnică şi de calitate necesară folosirii lor în scopul pentru care se rechiziţionează. 

(4) O dată cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente, fără de care nu pot fi utilizate. 

(5) Nimeni nu poate fi obligat a da un bun, dacă în momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosinţă legală. 

Art. 6. − (1) Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, în situaţiile prevăzute în prezenta lege, se fac de către centrele militare judeţene şi al municipiului Bucureşti. 

(2) Rechiziţionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al Marinei Militare. 

(3) Rechiziţionarea aeronavelor, a instalaţiilor şi a tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene. 

(4) În mod excepţional, în timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, este autorizat să hotărască rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public, numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii. 

Art. 7. − (1) Stabilirea imobilelor necesare pentru cartiruire sau cazare se face, în comun, de către autorităţile administraţiei publice locale şi de către reprezentanţii beneficiarilor. 

(2) Proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu ai imobilelor sunt obligaţi să le pună la dispoziţia beneficiarilor cu utilităţile existente la data rechiziţionării. 

Art. 8. − (1) Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, în vârstă de 16−60 de ani bărbaţii şi de 16−55 de ani femeile. 

(2) Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacişti, asistenţi medicali etc., pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă prevăzută la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor. 

CAPITOLUL II

Evidenţa bunurilor rechiziţionabile şi a persoanelor fizice chemate pentru prestări de servicii în interes public

Art. 9. − (1) Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să asigure, în raza lor de activitate, efectuarea rechiziţiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestări de servicii în interes public. 

(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin. (1), autorităţile publice împreună cu celelalte autorităţi împuternicite iau măsuri pentru:

a) verificarea ţinerii evidenţei de către agenţii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice deţinătoare ale bunurilor rechiziţionabile;

b) verificarea stării tehnice a mijloacelor de transport auto, navale, aeriene, a tehnicii de construcţii, portuare şi de aerodrom, rechiziţionabile;

c) verificarea existenţei materialelor, alimentelor, carburanţilor, lubrifianţilor, precum şi a altor bunuri rechiziţionabile, stabilite prin planul de mobilizare;

d) analizarea forţei de muncă ce poate fi chemată pentru prestări de servicii în interes public, de la agenţii economici, instituţiile publice, precum şi din fiecare localitate, pentru persoanele neîncadrate în muncă. 

Art. 10. − (1) Agenţii economici, instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ţin evidenţa bunurilor rechiziţionabile pe care le au în proprietate sau în deţinere, conform normelor prevăzute de lege, privind evidenţa bunurilor din patrimoniul lor. 

(2) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să comunice centrelor militare pe raza cărora funcţionează, la cererea acestora, date în legătură cu numărul şi starea bunurilor supuse rechiziţiei. 

(3) Evidenţa bunurilor supuse rechiziţiei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, se ţine de către autorităţile publice locale sau de către inspectoratele de poliţie, după caz. 

Art. 11. − (1) Unităţile de poliţie şi autorităţile publice care, pe raza lor teritorială, au în evidenţă mijloace de transport sunt obligate să comunice, la cerere, centrelor militare, datele privind numărul, starea şi caracteristicile acestora. 

(2) Persoanele juridice proprietare sau deţinătoare legale de nave, aeronave, instalaţii şi tehnici portuare sau de aerodrom sunt obligate să comunice datele privind numărul, starea şi caracteristicile lor Statului Major al Marinei Militare sau Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, după caz. 

(3) Schimbările survenite în evidenţa bunurilor prevăzute a fi rechiziţionate la mobilizare, privind înstrăinarea sau starea acestora, se comunică de către proprietari sau deţinători autorităţilor militare prevăzute la alin. (1) şi (2), în termen de maximum 45 de zile de la producerea lor. 

Art. 12. − (1) Guvernul poate dispune, periodic, inventarierea anumitor categorii de bunuri supuse rechiziţiei, stabilind, totodată, perioada, datele şi autorităţile publice cărora li se comunică rezultatul. 

(2) Proprietarii şi deţinătorii bunurilor supuse rechiziţiei sunt obligaţi să le declare şi, la cerere, să le prezinte comisiilor de inventariere. 

(3) Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să participe la operaţiunile de inventariere. 

Art. 13. − Beneficiarii rechiziţiilor sunt obligaţi să ţină evidenţa acestor bunuri în unităţi fizice şi valorice. 

CAPITOLUL III

Efectuarea rechiziţiei de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public

Art. 14. − (1) Bunurile se rechiziţionează numai în baza ordinului de predare emis de autorităţile militare prevăzute la art. 6 din prezenta lege. 

(2) Ordinul de predare a bunurilor ce se rechiziţionează va cuprinde, obligatoriu, denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al rechiziţiei, datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinătorului acestora, precum şi menţiunile despre locul şi termenul predării bunurilor. 

(3) Ordinul de predare se înmânează proprietarului sau deţinătorului de către delegaţii centrelor militare judeţene, al municipiului Bucureşti ori prin delegatul administraţiei publice locale, al poliţiei sau al unităţii beneficiare, după caz. 

Art. 15. − La predarea bunurilor rechiziţionate se încheie un proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângă datele de identificare, menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la data rechiziţiei. 

Art. 16. − (1) Aeronavele, navele şi instalaţiile de aeroport şi portuare vor fi preluate, împreună cu echipajele şi personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto şi tehnica de construcţii, cu şoferii şi, respectiv, cu mecanicii conductori. 

(2) Alte bunuri decât cele prevăzute la alin. (1), care nu pot fi folosite decât numai cu personal calificat, vor fi preluate, de asemenea, împreună cu personalul care le deserveşte. 

(3) Aeronavele şi navele rechiziţionate, aflate în afara teritoriului naţional, sunt obligate să revină din cursă în cel mai scurt timp posibil. 

(4) Persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi

(2) sunt considerate mobilizate sau chemate pentru prestări de servicii în interes public, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 17. − (1) Înştiinţarea persoanelor fizice despre prestările de servicii în interes public la care sunt chemate se face prin ordin de chemare individual sau colectiv. 

(2) Ordinul de chemare va cuprinde, obligatoriu: denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al chemării, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, termenul şi locul unde trebuie să se prezinte. 

(3) Ordinul de chemare a salariaţilor va fi expediat la locul de muncă al acestora şi se va preda celui în cauză prin grija conducătorului său nemijlocit. 

(4) Pentru celelalte persoane fizice, ordinul de chemare va fi transmis de către autorităţile administraţiei publice locale, prin unitatea de poliţie pe raza căreia persoana în cauză domiciliază sau îşi are reşedinţa. 

(5) De regulă, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public vor lucra, pe cât posibil, în localităţile în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi în domeniul pentru care sunt pregătite profesional ori au aptitudini deosebite. 

Art. 18. − (1) În timpul mobilizării sau pe timp de război, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt supuse regulamentelor, disciplinei şi jurisdicţiei militare. 

(2) Pentru situaţia menţionată la alin. (1), persoanele în cauză sunt considerate militari mobilizaţi în timp de război, cu gradele din evidenţa militară. 

(3) Persoanele care nu au fost luate în evidenţa militară sunt considerate militari cu gradul de soldat. 

CAPITOLUL IV

Preţuri şi tarife. Restituiri. Despăgubiri. Contestaţii

Art. 19. − (1) Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri, dacă bunurile au suferit degradări sau devalorizări, conform prezentei legi. 

(2) De asemenea, pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă. 

(3) Proprietarii sau deţinătorii vehiculelor rechiziţionate pentru participarea la concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare au dreptul la plata serviciilor prestate cu mijloacele respective. 

(4) Deteriorările produse terenurilor productive rechiziţionate dau dreptul la despăgubiri în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare. 

(5) Pentru imobilele folosite la cartiruire sau la cazare nu se plăteşte chirie pe timpul stării de asediu, stării de urgenţă sau de război, precum şi pe timpul mobilizării parţiale ori generale, oricare ar fi durata de folosire a acestora. 

(6) În celelalte situaţii prevăzute în prezenta lege, cartiruirea sau cazarea dă dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispoziţiilor legale. Chiria se achită la sfârşitul lunii sau la încetarea cartiruirii sau cazării, dacă a durat mai puţin de o lună. 

Art. 20. − Pentru stabilirea cantităţilor, a preţurilor şi a tarifelor bunurilor rechiziţionabile, precum şi pentru soluţionarea diverselor litigii care derivă din executarea rechiziţiilor, funcţionează:

a) comisii mixte de rechiziţii;

b) Comisia Centrală de Rechiziţii. 

Art. 21. − Comisia mixtă de rechiziţii din subordinea prefecturii judeţului sau a municipiului Bucureşti, după caz, este compusă din:

a) prefectul judeţului ori al municipiului Bucureşti − preşedinte;

b) comandantul centrului militar judeţean sau municipal;

c) reprezentantul Statului Major al Aviaţiei şi Apărării

Antiaeriene sau, după caz, şi al Marinei Militare;

d) şeful biroului de rechiziţii de la centrul militar respectiv;

e) un reprezentant al inspectoratului judeţean de poliţie ori al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti;

f) şeful compartimentului juridic al prefecturii;

g) un reprezentant al Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat − specialist în preţuri;

h) şeful serviciului sau al direcţiei de mobilizare a economiei naţionale şi pregătirii teritoriului pentru apărare;

i) şeful compartimentului financiar al prefecturii judeţului sau a municipiului Bucureşti;

j) preşedintele camerei de comerţ şi industrie a judeţului sau a municipiului Bucureşti. 

Art. 22. − (1) Comisiile prevăzute la art. 20 lit. a) pot fi convocate trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea comandantului centrului militar al judeţului sau al municipiului Bucureşti. 

(2) Comisiile mixte de rechiziţii stabilesc cantităţile de bunuri ce pot fi rechiziţionate pe localităţi, agenţi economici, instituţii publice şi alte persoane juridice, în vederea realizării integrale a scopurilor prevăzute la art. 3. 

(3) Anual, comisiile mixte de rechiziţii propun limitele preţurilor folosite la plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionabile, precum şi tarifele prestărilor de servicii în interes public ce pot fi efectuate, pe care le înaintează la Comisia Centrală de Rechiziţii. 

(4) Hotărârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice prevăzute în prezenta lege şi sunt aduse la îndeplinire de către autorităţile administraţiei publice locale, agenţii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice, la înştiinţarea autorităţilor împuternicite să efectueze rechiziţii. 

Art. 23. − Comisia Centrală de Rechiziţii, organ de pregătire şi executare a rechiziţiilor, din subordinea Guvernului, este compusă din:

a) secretarul de stat şi şef al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale − preşedinte;

b) patru reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale;

c) doi reprezentanţi ai Ministerului de Interne;

d) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor − specialist în preţuri;

f) câte un reprezentant din partea ministerelor şi departamentelor economice şi al Băncii Naţionale a României. 

Art. 24. − (1) Comisia Centrală de Rechiziţii se convoacă anual sau ori de câte ori este nevoie, de către preşedintele acesteia. 

(2) Comisia Centrală de Rechiziţii, pe baza propunerilor de preţuri ale comisiilor mixte de rechiziţii, stabileşte preţurile bunurilor rechiziţionabile şi tarifele prestărilor de servicii în interes public, unitare pe întreaga ţară. 

(3) Preţurile şi tarifele stabilite de Comisia Centrală de Rechiziţii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(4) Comisia Centrală de Rechiziţii analizează şi rezolvă contestaţiile la hotărârile comisiilor mixte de rechiziţii. 

(5) Hotărârile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechiziţii. 

Art. 25. − (1) Despăgubirile pentru bunurile rechiziţionate se acordă astfel:

a) pentru bunurile neconsumptibile, care, din motive obiective, nu mai pot fi restituite celor în drept, fie prin acordarea unui bun similar, fie prin plata contravalorii bunului, calculată în funcţie de starea tehnică şi de gradul de uzură, la momentul rechiziţionării;

b) bunurile consumptibile vor fi achitate la preţurile în vigoare, în funcţie de calitatea lor în momentul preluării;

c) chiria pentru clădiri şi terenuri fără culturi sau plantaţii va fi plătită la nivelul stabilit prin hotărâre a Guvernului;

d) pentru culturile şi plantaţiile existente pe terenurile rechiziţionate se va achita echivalentul producţiei nerealizate de către proprietar sau deţinător, calculat la preţurile publicate în Monitorul Oficial al României, din care se scad cheltuielile ce ar fi fost necesare pentru obţinerea recoltei;

e) în cazul distrugerii plantaţiilor se va plăti echivalentul necesar refacerii acestora;

f) pentru terenurile neproductive nu se acordă despăgubiri;

g) când pentru unele bunuri rechiziţionate nu există preţuri publicate în Monitorul Oficial al României, evaluarea despăgubirilor se face de către delegatul unităţii beneficiare şi al administraţiei publice locale, prin comparaţie cu preţurile produselor similare, ţinându-se seama de starea de uzură a bunurilor, la data rechiziţiei. 

(2) Pentru rechiziţiile de bunuri executate pe timpul concentrărilor, exerciţiilor şi antrenamentelor de mobilizare, plata se face în numerar, la preţ de închiriere. 

Art. 26. − (1) Plata pentru prestările de servicii în interes public se face în numerar, pe baza statelor de plată întocmite de unitatea beneficiară, la fiecare sfârşit de lună sau după efectuarea serviciului, dacă acestea au durat mai puţin de o lună. 

(2) În caz de îmbolnăvire sau accident de muncă, survenit pe timpul prestării de servicii în interes public, persoanele chemate beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente sau de pensii de invaliditate, precum şi de ajutoare în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prevăzute pentru salariaţii din aceeaşi specialitate. În caz de mobilizare sau de război, persoanele respective beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute pentru militari. 

(3) În cazul prestării de servicii în interes public, în alte localităţi decât cele în care domiciliază sau îşi au reşedinţa persoanele chemate, cheltuielile de transport, cazare şi hrană se suportă de unităţile beneficiare. 

Art. 27. − Plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi pentru prestările de servicii în interes public se face astfel:

a) de către centrele militare judeţene sau al municipiului Bucureşti, din fondurile cu această destinaţie, puse la dispoziţie de la bugetul de stat ori din alte fonduri, constituite potrivit legii, în cazul stării de război, de mobilizare, de asediu sau de urgenţă;

b) de către ministere sau autorităţile în folosul cărora s-au efectuat rechiziţiile de bunuri sau prestările de servicii în interes public, din fondurile acestora aprobate prin bugetul de stat, în cazul concentrărilor, exerciţiilor şi antrenamentelor de mobilizare;

c) de către autorităţile administraţiei publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre. 

Art. 28. − (1) Lichidarea proceselor-verbale de rechiziţie se face în timpul şi prin modalităţile de plată stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Neprezentarea procesului-verbal de rechiziţie la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a datei începerii plăţii, are ca urmare pierderea dreptului la despăgubiri, pentru bunurile rechiziţionate. 

(3) Contestaţiile sau reclamaţiile făcute după acest termen se consideră prescrise. 

(4) În cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziţie, Comisia Centrală de Rechiziţii poate hotărî eliberarea unui duplicat numai după declararea anulării acestora în Monitorul Oficial al României. 

Art. 29. − La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia, bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire. 

Art. 30. − (1) Reclamaţiile privind preţurile practicate, valoarea bunurilor rechiziţionate înscrise în documentele oficiale şi achitarea despăgubirilor se vor adresa comisiei mixte de rechiziţii care a făcut rechiziţia, în cel mult 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de restituire. 

(2) Hotărârile comisiei mixte de rechiziţii pot fi contestate, în cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrală de Rechiziţii, care, în cazul admiterii contestaţiei în hotărârea pronunţată, fixează preţul care urmează a fi achitat. 

(3) Hotărârea Comisiei Centrale de Rechiziţii poate fi atacată în justiţie, în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. 

(4) Termenul prevăzut la alin. (3) este termen de decădere. 

CAPITOLUL V

Scutiri de rechiziţii de bunuri şi de prestări de servicii în interes public

Art. 31. − Nu sunt supuse rechiziţionării următoarele categorii de bunuri:

a) obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică;

b) bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei, prin care persoana respectivă îşi asigură existenţa;

c) vehiculele cu tracţiune animală sau mecanică aparţinând invalizilor, văduvelor de război şi orfanilor minori;

d) părţile din imobilele strict necesare ocupanţilor;

e) clădirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de muncă şi reeducare;

f) bunurile caselor şi căminelor de copii, de handicapaţi şi de bătrâni;

g) bunurile din patrimoniul cultural − naţional sau internaţional;

h) bunurile care aparţin bisericilor, mănăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum şi locuinţele monahilor;

i) cantităţile de cereale, alimente, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al familiei sale, seminţele necesare însămânţărilor, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matcă;

j) bunurile aflate în rezervele materiale naţionale şi în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispoziţiilor legale;

k) bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine;

l) bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice străine, domiciliate sau cu reşedinţa ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaţionale, sunt exceptate de la rechiziţii;

m) materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situaţii. 

Art. 32. − (1) Sunt scutite de prestări de servicii în interes public:

a) persoanele lipsite total de capacitate de muncă;

b) persoanele lipsite parţial de capacitate de muncă, dacă aceasta le face inapte desfăşurării activităţii pentru care au fost chemate;

c) femeile gravide, începând din luna a 5-a de sarcină;

d) persoanele care au în îngrijire copii, părinţi, fraţi sau surori, lipsiţi total sau parţial de capacitate de muncă, când prezenţa lor este absolut necesară;

e) persoanele care au în îngrijire copii sub vârsta de 8 ani;

f) persoanele mobilizate la locul de muncă;

g) persoanele care fac parte din misiunile diplomatice sau din oficiile consulare, acreditate în România, precum şi alte persoane străine scutite în virtutea unor acorduri internaţionale la care România este parte. 

(2) Situaţiile prevăzute la lit. a), b), c) şi d) se certifică de către organele sanitare competente. 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

Art. 33. − (1) Refuzul de a pune la dispoziţie bunurile rechiziţionabile, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la inventariere a bunurilor supuse rechiziţionării se pedepseşte potrivit legii penale. 

(2) Încălcarea cu intenţie sau din culpă de către un funcţionar public a îndatoririlor sale de serviciu prevăzute în prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale. 

Art. 34. − (1) Constituie contravenţii la normele privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:

a) necomunicarea, la cererea şi la termenul solicitat de autorităţile militare, prevăzute la art. 11 şi 12, a datelor de evidenţă privind bunurile rechiziţionabile, precum şi a schimbărilor survenite în evidenţa acestora;

b) absenţa nejustificată sau refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii de interes public în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, precum şi prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre. 

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei. Aceste sume se actualizează prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia monedei naţionale. 

Art. 35. − (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 34 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către ofiţerii împuterniciţi de comandanţii centrelor militare judeţene ori al municipiului Bucureşti, după caz. 

(2) Plângerea făcută împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor se soluţionează de către instanţa competentă, cu citarea părţilor şi a agentului constatator. 

Art. 36. − (1) Când contravenţiile prevăzute la art. 34 sunt săvârşite în timpul stării de asediu ori de urgenţă, în timpul mobilizării sau stării de război, sancţiunea este închisoarea contravenţională de la o lună la 6 luni. 

(2) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se înaintează în termen de maximum 3 zile, de către agentul constatator, instanţei competente. 

Art. 37. − Prevederile art. 34−36 se întregesc cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi ale Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, în ceea ce priveşte închisoarea contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 38. − Cantităţile de bunuri şi durata rechiziţiei, procedura rechiziţionării şi a chemării pentru prestări de servicii în interes public, în scopul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin ordine ale prefecţilor. 

Art. 39. − Statul Major General şi Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale sunt autorizate să controleze periodic modul de ţinere a evidenţei şi de întreţinere a bunurilor supuse rechiziţiei, de către agenţii economici, instituţiile publice, cât şi de către celelalte persoane juridice, precum şi să verifice exactitatea datelor comunicate de proprietarii sau de deţinătorii lor. De asemenea, sunt autorizate să controleze, periodic, modul de întreţinere şi starea tehnică a bunurilor supuse rechiziţiei, care aparţin persoanelor fizice. 

Art. 40. − Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la înştiinţarea şi organizarea predării bunurilor care se rechiziţionează, se pun în aplicare de către Ministerul Apărării Naţionale sau de către autorităţile publice locale, după caz. 

Art. 41. − (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) În termen de 60 de zile de la publicare, Guvernul va emite norme metodologice privind aplicarea prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României. 

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 10/1974 privind rechiziţiile, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 6 aprilie 1974, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRE ROMAN

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VASILE LUPU

 

Bucureşti, 15 iulie 1997. 

Nr. 132.